Orele de atelier.

     Orele de atelier insemnau pentru noi relaxare. Faceam practica la atelierul de strungarie, sa devin strungar desavarsit :D. Aveam un maistru care statea pe aceasi strada cu mine, un om de milioane.

    Cu ce incepea programul nostru : explicatii despre masinaria aia mare de fier, la care puteam face diferite piese,  invatam sa masuram cu sublerul, pileam piese, am vazut pentru prima data cum se face un filet, dar specializarea era facutul de  flecuri :D, ma simteam ca in Liceenii, venea pauza in care incingeam o partida de fotbal sau jucam septica pe perechi, nu fumam, nu saream gardul sa ne luam bautura, nu stiam ce sunt etnobotanicele, ptiu ce inapoiati mai eram :)), am invatat sa completez si integrame, ce copilarie, ce adolescenta; ca daca le-as zice celor de acum "copii" s-ar uita chioras la mine (am zis unor fete de clasa a 9 a , copii si s-au uitat la mine ca la alien raspunzand :copii, ma scuzati femeilor:)) ). Imaginea spune totul.

Ani de liceu!

     Mi-am propus sa postez ceva sentimentalist. Multi dintre noi am trecut prin liceu, altii inca nu, timpul nu este trecut, toate vor fi la timpul lor. Zilele astea am asistat la mai nou numitul "ultimul clopotel" , in care s-au spus lucruri emotionante din ambele tabere, unii ajungand la o intersectie din viata lor, altii continuand modelarea noilor generatii. Unul dintre mesaje suna cam asa : 

    "Am vrea sa va multumim pentru anii in care ati fost langa noi, cu bune cu rele ne vom aminti de dvs. Intotdeauna v-am apreciat caracterul puternic, ne puneati sa dam ce aveam mai bun din noi, ne ambitionati si mereu ne-ati fost alaturi. Stim ca v-am suparat in toti acesti ani cu lipsa nostra de la ore, dar speram  ca ne veti putea ierta intr-o zi si mai ales speram ca nu am fost o clasa rea. Suntem noi mai nebuni de felul nostru dar consideram ca varsta si mai ales atmosfera liceului au fost principalele cauze.

Astazi va fi ultima zi , ultima zi in care ne putem deschide sufletele in fata dvs. si sa va spunem ca va apreciem. Desi nu  am sperat ca totul se va termina asa repede timpul a trecut si nu ne mai permitem sa fim la fel de neastamparati cum am fost anii acestia, va trebui sa ne maturizam si sa recunoasteam ca Viata de licean este cu adevarat una deosebita.

   Ceea ce urmeaza, nu stim, dar nu conteaza viitorul, momentan prezentul este momentul special. Noi ne dorim sa ne pastrati o amintire frumoasa in inima dvs, sa nu va amintiti de noi in momentele triste si poate pe viitor una dintre clase va semana cu noi si atunci sa va amintiti cu drag de cea mai frumoasa perioada a copilariei noastre."

   Raspunsul din tabara cealalta a sunat cam asa : " Acum 4 ani, va uram "bun venit", acum este randul vostru sa urati "bun ramas", nu este capatul drumului ci ati ajuns la o intersectie in viata voastra, urmand urarile de rigoare.
  O mica sarada care ne face pe toti sa constientizam (oare da,oare nu) ca anii nu stau pe loc.

  Ma intreb si va intreb, pentru voi liceul ce a insemnat?

Pentru mine au fost cei mai frumosi ani, cand o auzeam pe profa de mate zicand pierdeti timpul o sa va para rau de momentele astea, raspundeam razand si ce-o fi vrand sa oprim timpul in loc sa nu mai crestem?